Fă-ți un blog!

Una din cele mai bune metode de a-ți defini prezența în online este să-ți faci un site. Și când zic site, în nici un caz nu mă refer la pagina sau profilul tău de Facebook. De ce ți-ar fi util un site când poți activa pe net și ca simplu utilizator, având un nick (pseudonim) și niște conturi pe diverse alte site-uri? Pentru că doar deținând propriul site poți lăsa o amprentă vizibilă pe autostrada virtuală, altfel nu faci decât să te plimbi pe ea fără a lăsa urme. Având un site, o să beneficiezi pe viitor de mult mai multe oportunități de a câștiga bani. Într-un fel, am putea spune că diferența între a fi simplu utilizator și a deține un site e ca aceea dintre a lucra pentru alții și a avea firma sau afacerea ta.

Sunt mai multe tipuri de site-uri la care te-ai putea gândi. Astăzi însă o să te sfătuiesc să-ți faci un blog. Blogul este un site de tip jurnal sau pagină de ziar, în care poți scrie ce vrei tu, ce te taie capul. Poți să-ți faci blog pe o anumită nișă, adică să zicem că te pricepi la apicultură, atunci îți poți deschide un blog despre miere și albine. Scriind pe el, vei oferi informații relevante celor care nu se pricep la așa ceva și îți vei forma un public fidel de cititori interesați să afle mai multe despre apicultură. O altă variantă este să-ți faci un blog generalist, adică pe care să scrii vrute și nevrute, din orice domeniu. Chiar și în acest caz, blogul îți pune la dispoziție instrumente prin care poți grupa articolele pe categorii. De exemplu, poți face o categorie „Filme” în cadrul căreia să scrii despre filmele văzute, o alta „Poze” unde să afișezi fotografiile realizate de tine, una pentru articole despre internet și calculatoare, dacă ai pasiunea asta, și așa mai departe.

Pe un blog va trebui să adaugi conținut în mod regulat, adică să scrii din timp în timp câte un articol nou. Nu există restricții cu privire la cât de des să faci asta, unii postează zilnic (mai puțini totuși), alții săptămânal, alții când își amintesc, dar prin însăși natura lui, blogul cere să fie actualizat. Asta înseamnă că el nu va face cu ochiul tututor, adică vă va fi mai ușor să întrețineți un blog dacă în general nu aveți probleme cu scrisul, de exemplu sunteți de formație umanistă sau ați făcut o facultate. Este o muncă intelectuală și faptul că trebuie scris pe el e să zicem principalul dezavantaj față de alte tipuri de site-uri, necesitând timp și energie. Avantajele sunt că blogul este predispus la a crește repede (atât la trafic cât și în Google) și prin intermediul lui o să beneficiați de posibilități mărite de a face bani online.

Pe lângă faptul că cresc repede, blogurile sunt foarte ușor de creat și întreținut, în sensul că nu trebuie să plătiți pe cineva sau să aveți cunoștințe de web-design pentru a vă face unul. Concret: ca să vă deschideți un blog pe o platformă modernă, care dispune de cele mai noi funcționalități, să îi alegeți un design (temă, înfățișare, aspect exterior) foarte frumos, având la dispoziție mii de variante din care să o selectați pe cea potrivită, și să îl găzduiți pe servere stabile și rapide, prețul total este de... 0 lei! Da, ați citit bine: nu vă costă nimic. Și puteți avea un site mult mai sofisticat decât pagina web de prezentare a unei firme din orașul vostru. Cum toate aceste posibilități vi se pun pe tavă în mod gratuit și tot ce trebuie să faceți este să le luați și să le fructificați, eu vă  recomand să nu mai pierdeți timpul și să începeți azi ceea ce ar putea constitui o sursă de venituri pentru voi, mâine.

Unde anume să vă deschideți un blog gratuit? Puteți începe pe WordPress, pe care rulează o platformă foarte bună, cu sursa deschisă, sau pe Blogger, care-i un serviciu deținut de nimeni altul decât Google. Și de acolo o să vă descurcați voi...

Taxi gratis în București

Stimați cititori, viața ne rezervă tot felul de surprize. Unele mai mici, altele mai mari. O astfel de surpriză a fost pentru mine să aflu de existența unei „firme” (impropriu spus firmă, aduce mai mult cu o asociație sau un ONG, în orice caz un serviciu) de taxiuri... gratuite. În București! Da, nu are rost să vă spălați la ochi, ați citit bine: taxi gratis în București.

În conformitate cu ce spun ei pe site, proiectul e unul altruist, care vine în ajutorul oamenilor fără posibilități financiare, oferindu-le transport gratuit în capitală. Ce înseamnă efectiv asta? De exemplu sunteți undeva prin sectorul 2 sau 3 și v-ați rătăcit, v-a jefuit un hoț, ați cheltuit toți banii pe femei sau persoana care trebuia să vă ridice nu s-a mai prezentat. Adică practic nu mai aveți niciun ban la voi. Ei bine, în această situație puteți suna la unul din numerele lor (le luați de la ei de pe site), o să vi se pună niște întrebări (trebuie oamenii să se convingă că situația dvs este reală și nu blufați pentru a vă plimba gratis) după care vă transportă fără să trebuiască să plătiți. De ce doar în sectoarele 2 și 3? Din lipsă de fonduri și personal. Gândiți-vă că e o inițiativă altruistă și oamenii ăștia vă duc cu mașinile lor.

Conflicte cu celelalte firme de taxi nu cred să existe. Din contră, un client grăbit nu va avea timp de povești la telefon așa că va prefera un taxi pe bani în timp ce un client fără bani nu va mai încerca să dea țepe, având acum o alternativă moca. Nu vi se cere nimic după. Nu vă faceți nicio obligație. Pur și simplu sunteți ajutat, dacă într-adevăr situația dvs este dramatică. Cică se transportă și bunuri sau obiecte, atât timp cât ele nu miros, nu sunt foarte mari, nu lasă urme, nu strică cu ceva mașina etc. Evident, cea mai spectaculoasă chestie e legată de voluntariat, în sensul că respectivii vă fac un serviciu pe banii, timpul și barba lor, fără să vă ceară nimic în schimb ulteior. Am trăit s-o aud și pe asta.

Dacă există cititori care au călătorit în acest mod, sunt rugați să descrie experiențele avute mai jos, în comentarii. Poate punem și de un articol dacă e cazul. Și nu uitați: cele mai tari oportunități (din online și offline) le găsiți pe Oportun.

Ce este comerțul ?

Citeam deunăzi un articol pe blogul Danei Lalici despre cât costă instalarea unui aparat de aer condiționat. Acolo și în unele comentarii care au urmat s-a pus problema comerțului, ce este el, așa că m-am gândit să scriu un articol pe tema asta.

Din punctul meu de vedere, comerțul este actul de a realiza un troc; în mod ideal, el implică onestitatea participanților și faptul că ei sunt amândoi satisfăcuți cu decizia luată. În definiția pe care tocmai am dat-o, trocul include evident actul de a vinde sau cumpăra ceva, dar am preferat această formulare pentru a îngloba și alte schimburi, care nu implică neapărat bani.

Dana preciza în articolul ei că cei care au venit să-i instaleze mamei noul aparat au dublat suma convenită când au constatat că e nevoie de ceva mai mult efort și materiale decât crezuseră inițial. Și astfel ajungem la cheia discuției de față: cât ceri la schimb pe serviciile sau bunurile pe care le oferi? Cum spuneam, ambele părți trebuie să fie mulțumite iar schimbul echitabil. În aceste condiții, dacă vânzătorul cere exagerat de mult pentru marfa pe care-o comercializează, cumpărătorul nu va putea fi deloc încântat iar schimbul nu poate fi unul armonios și satisfăcător. Chiar și așa, opinia mea este că cel care cumpără nu are de ce să se revolte și cu atât mai mult să emită pretenții asupra micșorării prețurilor. Motivul este simplu. Eu, ca posesor al obiectului X, pot să fac ce vreau cu el. În particular, dacă e pământ, pot să îl las în paragină fără ca cineva să mă poată trage la răspundere că nu-l lucrez iar dacă e ceva de vândut, pot cere pe el un preț astronomic, pentru că nimeni nu e obligat să-l cumpere de la mine. Toate libertățile acestea pe care le am vizavi de obiectul meu derivă, cred, din dreptul la proprietate, care-i o chestie destul de serioasă.

Teoretic, într-o piață liberă, faptul că eu vând la suprapreț nu ridică probleme. Asta pentru că va veni altcineva cu aceleași produse și prețuri mai mici, astfel că eu voi da faliment sau voi fi nevoit să pun prețuri rezonabile (dacă vreau să vând). În practică, evident, lucrurile nu stau întotdeauna așa din diverse motive, dintre care amintesc corupția, birocrația și taxele la stat. Astfel se ajunge la situații în care nu găsim decât un singur distribuitor pentru produsul X, care distribuitor își pune ce preț vrea el. Ciudat este totuși că în aceste situații, speranțele multora dintre noi se îndreaptă către stat, care vezi-Doamne ar trebui să ne apere și să îi dea peste nas celui cu prețurile mari, când însăși statul este de multe ori protagonistul principal al acestor jecmăneli. De exemplu, ce competitor avem la Căile Ferate Române? De-un alt exemplu, cu cine puteți semna un contract nou pentru furnizarea energiei electrice? Mm?

Statul este cel mai duplicitar agent economic. Pe de-o parte, afirmă că vrea să creeze cadrul unei piețe libere și al unei economii înfloritoare. Pe de alta, pune taxe și impozite care te sufocă și te obligă să faci afaceri la negru. Pe de-o parte, setează reguli despre cât de mult poți să ceri pentru anumite produse. Pe de alta, nu are nici un competitor la o grămadă de resursele vitale (apă, curent, transporturi pe căile ferate). Pe de-o parte, infuzează (chipurile) bani în economie. Pe de alta, aranjează licitațiile astfel încât buzunarele unor patroni și politicieni să se umple cu banii omului de rând. În aceste condiții, micul întreprinzător face și el ce poate pentru a se menține deasupra apei iar micul cumpărător se plânge că este fraierit. Ca să ieși din acest cerc al neputinței îți trebuie fie o anumită libertate (poate ești fiul lui Bill Gates, ori Dalai Lama), fie o funcție politică (și astfel tragi în partea „statului”), fie o afacere cât de cât de succes (ceea ce nu-i foarte ușor de avut). Altfel, rămâi sclav al jobului, campaniilor electorale și frustrărilor. A, da, și al comerțului liber din lumea asta democratică.

Mai demult, trecând printr-o piață, am asistat la o scenă memorabilă. Un țăran vindea legume și o doamnă l-a întrebat cât e kilul de ceapă. Omul i-a spus prețul iar tipa s-a enervat, că cum adică, așa de mult cereți, și a dat cu piciorul în ceapa respectivă. La care țăranul i-a tras o palmă. Sincer, am simpatizat cu acel țăran, care numai el știe cum a lucrat pământul de-a lungul anului pentru mica recoltă strânsă. Sigur, exemplul ăsta nu se poate aplica la articolul Danei, dar e o idee că de multe ori privim lucrurile dintr-un singur punct de vedere.

Și dacă tot am explicat noțiunea de comerț și am amintit de piață, să vă spun în încheiere ce este economia de piață. Economia de piață este atunci când mergi la piață, te uiți la prețuri și nu cumperi nimic, adică mergi mai mult ca turist. Și astfel faci economie... :)

VivaSMS sau reclame pe telefon

O oportunitate simplă și la îndemâna oricui de a câștiga bani ar putea fi înscrierea pe platforma VivaSMS. Această platformă e atât de nouă încât nu se poate spune cu certitudine dacă va funcționa sau nu. Dar ideea de la baza ei este viabilă. Pe scurt, e vorba de a primi reclame pe telefonul tău mobil, prin SMS, contra cost. Fiind vorba de o posibilitate pe care o au toți cei ce posedă telefoane mobile, adică practic toată lumea, este de așteptat ca sumele câștigate să fie mici (actualmente 3 cenți pe SMS) dar ceva-ceva tot se poate aduna și de acolo. Mai ales că, odată înscris, ai la dispoziție un link magic (link de referral) prin care poți înscrie alte persoane, după a căror activitate primești și tu o mică bonificație. Deci cei foarte activi la început (care înscriu mulți prieteni) vor avea de câștigat ulterior.

În ce privește SMS-urile, se poate alege numărul lor (câte să primești pe zi) și nișele sau categoriile din care să facă parte. Asta are cel puțin două avantaje. Primul este că, în loc să fii spamat cu chestii neinteresante (cum te spamează posturile TV cu reclame în timpul filmelor), vei primi informații care te-ar putea de fapt interesa, ca de exemplu promoții la produse pe care le utilizezi în mod curent și astfel va fi chiar posibil să cumperi o parte din acele produse. Al doilea avantaj decurge din primul: dacă cel puțin o parte din aceste mesaje publicitare vor avea o continuare, la modul că omul va cumpăra produsele promovate prin ele, atunci advertiserii vor fi interesați să continue să și le promoveze prin acest mecanism și deci sistemul va înflori. Alternativa este ca mesajele să nu aibă efectul scontat și atunci este de așteptat ca VivaSMS să moară.

Pentru că până la urmă publicitatea prin SMS seamănă cu cea de la televizor, în ciuda diferențelor, adică este de același tip, doar că mai bine targetată. Spre deosebire de advertorialele de pe bloguri, unde linkurile continuă să trimită Page Rank și autoritate timp de ani de zile, SMS-urile trebuie să aibă un rezultat imediat, concretizat prin vânzări mai mari de partea advertiserilor, sau nimeni nu le va mai folosi pe post de canal publicitar. Un articol în acest sens îl puteți citi la pagina Câștigă bani citind SMS-uri. Sau nu?.

Dar momentan suntem în faza de început. Așa că dacă sunteți dispuși să vă dați datele personale și numărul de telefon, al vostru sau al bunicii sau al cățelului, unei firme oarecare, și să ștergeți câteva SMS-uri zilnic, atunci puteți încerca.